arlêf  ar|lêf  [AF]

  1. s.m. cui che al è daûr a imparâ, soredut lant intune scuele, fasint un cors e v.i.il lunari […]al deventà diari di scuele cul patrocini dal Unicef e al fo dât a ducj i arlêfs de scuele dal oblic dal Friûl (Erika Adami, Un puint cul 1976); chest al varès di puartâ, cul timp, i insegnants a fevelâ par furlan ai lôr arlêfs di sience, leteradure, filosofie (Sergio Cecotti, La analisi matematiche seont i furlans)
    Var. rilêf2
    Cfr. scuelâr , student
    1. cui che, ancje se al à za esperience e autonomie, al va daûr de scuele, de linie di un mestriune altre personalitât, une vore fuarte e fo chê di Sebastian Florigerio, nassût a Conean dopo il 1500, arlêf dal Pelegrin di S. Denêl (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)
  2. s.m. [TS] sport tal pl., zuiadôr de categorie dai zovins sot i disevot agnsal veve segnât un gol ai arlêfs dal Milan intun provin (Stiefin Morat, Gjeometriis)
  3. s.m. viôt rilêf2