apuestul  /-è-/  a|pues|tul  [AF]

  1. s.m. ognidun dai dodis dissepui che a jerin plui dongje di Jesù Cristse il grop dai dodis apuestui al jere za selezionât rispiet ai setantedoi dissepui, Jesù al fâs une selezion te selezion e int sielç trê che a son presints tai moments plui impuartants de sô vite e mission. I trê a son Pieri, Jacum e Zuan (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
    1. ancje in riferiment a sant Pauli, cundut che nol jere stât dai dodisPauli apuestul tal prin secul al à dite chestis peraulis, che nus fasin tant ben, almancul a mi a fasin tant ben: la fede e libere di dut! (Francesc Placerean, Crodi e mût di crodi)
  2. s.m. (fig.) cui che si dediche cun passion a pandi une dotrine, une idee, une fede e v.i.In cheste ativitât di apuestul e insegnant esperantist al cognossarà situazions, tant che chê catalane, là che l'esperanto al ven considerât […] come imprest bon par fermâ l'imperialisim linguistic dal castilian (Donato Toffoli, Il lunari mai jessût - Tellini te prime vuere mondiâl); par vuarî il cerviel dai apuestui de «grande Italie imperiâl» (cu la Dalmazie e dutis lis Coloniis!) al vûl alc altri (Josef Marchet, Pronostics)
    Sin. campion , paladin , partesan , partidant