Dizionari de Lenghe Furlane

alçâ la vôs    [CO]

1. loc.v. tacâ a fevelâ cun vôs fuarte, in câs ancje in maniere agressive, soredut tal barufâ o par imponisi:  a cene Zuan al veve bruntulât di istès. Alore i fîs, pe prime volte, a vevin alçade la vôs che, anzit, i piçui, sbarlufîts, si jerin strents a cjalâ chel strafat come un mont gnûf (Maria Forte, La rive di Sant Pieri); e jere une robe che nome lui al saveve, alc di trement e mai pensât tun zovin come lui, misurât, no bon di alçâ la vôs, tirât sù sul esempli dal pari, om cidin e mugnestri (Alan Brusini, Come tai romançs)
2. loc.v. imponisi cun fuarce par otignî alc:  si fasin sintî cun altris argoments: magari alçant la vôs e pestant i pîts, une volte che a Rome no si capìs altri lengaç (Josef Marchet, I siops)
   Sin. bati i pugns , bati i pugns su la taule , pestâ i pîts

Components:

• alçâ v.tr.
• vôs s.f.