acuilon1 /-òn/ a|cui|lon [LE]
-
s.m.
ancje cun iniz. maiusc., aiar che al ven di Nord:
Siroc cun Acuilon tache barufe / e si ben che Acuilon i è superiôr / par coragjo, par fuarce e par valôr, / pûr Siroc cheste volte lu sgardufe (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1824)
Sin. tramontan , tramontane