acuilon1  /-òn/  a|cui|lon  [LE]

  1. s.m. ancje cun iniz. maiusc., aiar che al ven di NordSiroc cun Acuilon tache barufe / e si ben che Acuilon i è superiôr / par coragjo, par fuarce e par valôr, / pûr Siroc cheste volte lu sgardufe (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1824)
    Sin. tramontan , tramontane