a plasiment    [CO]

  1. loc.av. ancje cuntun possessîf o cuntune specificazion, te maniere, te forme, te cuantitât che si vûl"Ti lassi libare di fâ a to plasiment" (Costantino Smaniotto, Il cjalçumit); [il retôr] al comande tant sui clerics che sui professôrs e sui educadôrs, che al po sielziju, tignîju o parâju fûr a so plasiment (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
    Sin. a plasê , a biel plasiment , a discrezion , a volontât
Components: