a piês podê    [CO]

  1. loc.av. cun fuarce, cun bondance, par dâ un sens di superlatîfla tarme de ligrie / a piês podê cuzie / pivelis e pivei (Giuseppe Dondo, Le gnot di sant Zuan Batiste); tignint in man un mocul di cjandele / che al spergotave cere a piês podê (Zaneto Del Puppo, Lis animis dal Purgatori)
    Sin. a plui podê , a sbreghe , a sbreghebalon , a plen , a otante , ad in plen
Components: