a piês podê [CO]
-
loc.av.
cun fuarce, cun bondance, par dâ un sens di superlatîf:
la tarme de ligrie / a piês podê cuzie / pivelis e pivei (Giuseppe Dondo, Le gnot di sant Zuan Batiste);
tignint in man un mocul di cjandele / che al spergotave cere a piês podê (Zaneto Del Puppo, Lis animis dal Purgatori)
Sin. a plui podê , a sbreghe , a sbreghebalon , a plen , a otante , ad in plen