a bracevierte    [CO]

  1. loc.av. tignint i braçs vierts, larcs:  e restà li dongje l'antîl che no olsave a vignî indevant, devant di Crist a braceviarte... (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); Nene, rivade sui scjalins, si volte viars la int e e salude a braceviarte (Alviero Negro, La cjase)
    Sin. a braçs vierts , cui braçs vierts
    Cfr. braç , viert
Components:
  • braceverte