çuculâ çu|cu|lâ [CO]
-
v.intr.
di cdn., cjaminâ o cori batint i çucui e fasint sunsûr:
o corevi çuculant su la strade blancje e glaçade (Pieri Menis, Agnulat);
il çuculâ di Tunine sul pedrât sul prin cricâ dal dì (Nin dai Nadâi, Bepo e Tunine)
Var. çocolâ , çoculâ
Cfr. çocâ , bati- di cjaval o di altre bestie cui çucui, cjaminâ o cori fasint sunsûr
- dai çucui, fâ sunsûr batint sul dûr