zoiel
/-èl/
zo|iel
[CO]
-
s.m.
piere preziose, soredut lavorade, o altri ornament preziôs:
un decret [...] al proibive ai siôrs di puartâ plui di un ciert numar di botons di aur, aes feminis ur proibive di puartâ zoiei o robis di aur sore di une misure. Parcè? Il '300 in Friûl al è un secul plen di ricjecis (Francesc Placerean, Il nestri sant: patriarcje Bertrant);
robariis fûr dal vade in bancjis e buteghis di zoiei (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
Sin. zoie
-
(fig.)
robe o persone preziose, maraveose, di grant valôr e v.i.:
chel Gabriel, / ducj cuancj lu dîs, / al è un model, / al è un zoiel… / da cjâf a pîts / l'è un paradîs (Pieri Çorut, Puar Gabriel)