zinar  /zì-/  zi|nar  [AF]

  1. s.m. om maridât cu la fievuê e je joibe grasse e vuei fâ une biele mirindute cun mio zinar e mê fie che mi àn prometût di vignî a cjatâmi (Pieri Somede dai Marcs, Cjase di fitâ); il zinar al jere un bassarûl, che al veve sposade sô fie dome parcè che al jere malmetût cui siei afârs, e al crodeve che e fos siore (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Cfr. brût2 , madone , missêr