vuadul /-à-/ vua|dul [CO, TS]
-
s.m.
lit.
ramaçut di ulivâr o imprest che si tocje ta la aghe sante e che si scjasse par sclipignâle su cdn. o su alc par benedîlu:
il plevan Butò cul vuadul de aghe sante in muel tal cjalderin, al diseve di sì cul cjâf (Alan Brusini, Come tai romançs);
lis gotis dal vuadul che la ministresse e veve spacât (Elio Bartolini, Meracui a Trava)
Sin. asperges , vuadule