valade  /-là-/  va|la|de  [FO]

  1. s.f. spazi viert tra dôs o plui alturis, in gjenar in corispondence cuntun flum o cuntun riulal veve ancjemò une ore e passe par rivâ a Berne.. […] Il soreli al jere zaromai alt, i boscs no fasevin plui lis ombris lungjis sore i flancs de valade (Agnul di Spere, In Friûl, nossere); parsore si alçave a plomp la crete e jù si viodeve la valade che e deventave simpri plui piçule, plui strete e plui lontane (Pieri Menis, Funerâl a Pâl Piçul); sul cont dal Ladin des cuatri valadis dolomitanis, o savìn che tal progjet di autonomie mandât a Rome pe aprovazion al è stabilît che il lengaç ladin al devi jessi uficialmentri ricognossût e introdusût intes scuelis (Josef Marchet, Autonomie e lengaç); al era l'ultin stagnin da la valada, l'ultin parcè che ducj a vevin molât (Novella Cantarutti, Il stagnin)
    Sin. val1 , cjanâl
  2. s.f. [BF] depression li che si ingrume la aghe di une risultive