vê chê    [FO]

  1. loc.v. volê, vê une volontât, un desideri, un obietîf, un progjet, une idee e v.i.a jerin agn che o vevi chê di tornâ venti là, ma no mi decidevi mai (Jolanda Mazzon, Fûr di timp); nol veve chê di feminis pal cjâf, chê no, magari, a dî la veretât, almancul che si savès (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); «E alore, parcè no mi 'nd metistu tu un piç [di cinise benedete] sul cerneli?». «Po, Vire, no soi mighe un plevan, jo! Metite tu, se tu âs chê!» (Meni Ucel, La cinise)
    1. vê un compuartament, un costum o ancje un vizi, une maniein vuê ducj a àn chê di protestâ (Riedo Pup, Sant Pieri e il buiat); a vevin chê dai monuments pai «caduti». Nol è paîs in Friûl che no lu vebi, cun listis di muarts di fâ vignî i sgrisui (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê)
Components: