umidî u|mi|dî [CO]
-
v.tr.
fâ deventâ un pôc bagnât, fâ che alc al vedi aghe, o un altri licuit, o vapôr:
il fresculin de rosade che e umidive la campagne (Pieri Somede dai Marcs, Gnot clare gnot scure);
si devi umidî lis pontis de lis vîts cul vueli (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)
Sin. inumidî , bagnâ