umbriçon  /-òn/  um|bri|çon  [CO, TS]

  1. s.m. [TS] embriol., anat. tai Vertebrâts, inserzion dal pecol dal sac amniotic te superficie ventrâl dal embrion
    1. [CO] ingjâf te superficie de panze che al reste in corispondence di chê inserzioncuant che i fruts si lamentin di mâl di panze, bisugne onzi l'umbriçon cul vueli (Angelo Covazzi, Tabac di nâs)
      Sin. bugnigul , boton de panze , umbriçon de panze
  2. s.m. [CO] (fig., ancje scherç.) pont centrâl di alc, soredut di une regjon, di une estension e sim.e vie di corse a Udin, umbriçon dal Friûl (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)