bugnigul
/-gnì-/
bu|gni|gul
[CO]
-
s.m.
ingjâf te superficie de panze che al reste in corispondence de inserzion dal pecol dal sac amniotic te superficie ventrâl dal embrion:
il biât om al veve la panze sglonfe e tirade, cuvierte fin al bugnigul di pêi dûrs e grîs (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl);
lis indigjenis a son crotis dal bugnigul insù, insome in topless, come che in dì di vuê si viôt cualchidune in splaze (Vico Bressan, Cîl e aghe)
Sin. umbriçon
, boton de panze
, umbriçon de panze
, luvin
-
s.m.
[CO]
(fig., ancje scherç.)
pont centrâl di alc, soredut di une regjon, di une estension e sim.:
a chei zovins ur àn simpri insegnât a cjalâ a la Italie e a Rome come al… bugnigul dal mont…! (Alviero Negro, Int di masnade)