ulivâr u|li|vâr [CO, TS]
-
s.m.
bot.
plante simpriverde tipiche de zone mediteranie, lat. sient. Olea europaea:
l'ulivâr che al cucave sul mûr dal ort al businave tal aiar o che al slusignave tal soreli, daûr stagjon (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
cun chel timpat e larà une vore mâl la ricolte des ulivis: chei biei ulivârs che a son su la Stradalte e tor di Glemone a produsaran o sì o no une ulive paromp (Lelo Cjanton, Il Strolic furlan pal 1957)
Sin. ulîf
Var. aulivâr , olivâr