turchês tur|chês [CO]
- s.m. [CO, TS] miner., ores. piere di colôr jenfri il celest e il vert, fosfât basic di alumini e ram: dodis cernetis, ognidune nomenade cul non di une piere preziose (diamants, rubins, turchês, smeralts, zafîrs […]) (Redazion La Patrie dal Friûl, Pre Meni Zannier al presente la sô ultime opare leterarie e cun chê nol mole di stiçâ i furlans sul cantin de autonomie)
- adi., s.m. colôr a mieç jenfri il celest e il vert: une tinte che e someave al turchês (Stiefin Morat, Kebar krossè)
- adi. [BF, FÛ] viôt turc : a lu mandarin su li galeis a combati cuintri ju Scocs e cuintri lu Grant Turc. Là jù al murì intosseât di une frece turchese (Marcantonio Gattinon, Travagli d'amore)