tunel
/tù-/
tu|nel
[CO]
-
s.m.
passaç sgjavât sot tiere o dentri intune mont, intune culine e v.i.:
il tunel stradâl al jere dibot paralêl a chel feroviari e che a un ciert pont lu incrosave passantji parsot (Agnul di Spere, Fieste di inaugurazion)
Sin. trafôr
, galarie
-
(ancje fig.)
in paragons o metaforis, par dî di une situazion opressive, sierade, negative:
al jere come jessi tun lunc tunel e no viodi ne la lûs de jentrade ne chê de jessude (Jolanda Mazzon, Di là de rêt)
-
s.m.
[CO, TS]
tal balon, passaç, tîr o zuiade li che la bale e passe jenfri lis gjambis di un aversari:
un batiman particolâr par Allan, che tal so duel con Pogba al rive ancje a fâi un tunel (Marc Stolf, Udinese - Juventus 0-0)