torture
/-ù-/
tor|tu|re
[CO]
-
s.f.
tratament crudêl par causâ dolôr a cui che nol pues difindisi:
a voltis la torture e rive fintremai ae muart dal presonîr come tai câs di Juan Calvo Azabal e Gurutze Yanci Igerategi (1993) (Carli Pup, Bascs, il dirit dineât)
-
s.f.
(fig.)
cualsisei robe che e causi dolôr:
la vere torture e jere une altre: che ogni an, a Sant Martin, il paron al decideve se tignî o parâ fûr di cjase e di campagne i siei fituâi (Riedo Pup, I furlans e Sant Martin)
Sin. torment
, cruzi
, tumie