torce
/tò-/
tor|ce
[CO]
-
s.f.
baston che si impie su la ponte, che e pues ancje jessi preparade cun materiâi che le fasin brusâ par plui timp:
ardin torcis, cjandelis di ogni bande / e vongolant e spandin un lusôr (Pieri Çorut, In muart di Mons. Tomadin);
ti puartave un cjandelîr o ti vignive fûr cuntun turibul e une torce (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
Sin. fale2
, fogule
Cfr. lum di pin
-
s.f.
(fig.)
origjin o simbul di alc che si pues paragonâ cu la lûs, cul fûc:
consolìnsi: o vin in man la «torce de civiltât romane» e le tignìn alte sul confin de patrie (Josef Marchet, La torce de civiltât)
-
s.f.
dispositîf eletric portatil par fâ lûs, viôt torce eletriche