tombul  /tò-/  tom|bul  [CO, TS]

  1. s.m. artes. cilindri imbutît che al fâs di supuart intal fâ lavôrs di pontinericams che a someavin come fats cui fusei sul tombul (Pieri Somede dai Marcs, 11 di Fevrâr 1929)
  2. s.m. gjeogr. rilêf sgobât e lunc, soredut di savalon o tiere tes zonis di palût o di lagunesentât, si jeve / a cjaminâ di gnûf. Al è sui tombui, / che e cenglin la lagune (Domeni Zannier, La ancure te Natisse)
    Sin. taront , tarondit
  3. adi. che al à formis dal cuarp tarondis, grassutisti vignive di piçâlu, di tant che al jere tombul e ninin (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)