toc2  /-ò-/  toc  [FO]

  1. fonosimb., s.m. sun curt e secDorine e sintì a bati toc toc su la puarte (Pieri Menis, Chei di Muraie); al cûr cul so toc toc al pareva che al disès ancjamò: La vita è un sun, la vita è un sun… (Ugo Pellis, Catinuta)
    Cfr. tic1