tirâ la bruscjete [CO]
-
loc.v.
decidi a câs, cuntun sisteme che al dipent dome de fortune, soredut cjapant o fasint cjapâ a ogni persone un stec a sorte tra tancj ducj compagns gjavant un che al è plui lunc o plui curt:
«Par me! Viodit vualtris, che jo no ai chê di impaçâmi». «Ma …». «Ma nuie», e dîs jê, «butait toc, tirait la bruscjete […]» (Vuarbite, La bruscjete)
Sin. tirâ a bruscjete , tirâ lis bruscjetis
Cfr. tirâ a sorte
- bruscjete
- tirâ v.tr., v.intr.