tirâ la beche    [CO]

  1. loc.v. di cjaval, mûl o mus tacât a un cjar, fâ fuarce sui furniments par movi il cjar:  la scorie e sclopete, il cjaval al tire la beche, al sfadie a tirâ (Pieri Somede dai Marcs, La cavalarice)
  2. loc.v. (fig.) respirâ cun fadie:  intune cocjete di noglâr, ingrumât sot di une imbotide discuside, al tirave la beche il malât (Pieri Somede dai Marcs, Dure leç)
Components:
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl