tetul  /tè-/  te|tul  [CO]

  1. s.m. prominence dai pets o dai luvris dai mamifars, che tes maris e ven supade dai piçui, dant fûr il latal scomence a bussâi il cuel, i tetui (Francesca Gregoricchio, La arme dal delit)
    Sin. pipul , cjavidiel
    Cfr. tetarole