tetul
/tè-/
te|tul
[CO]
-
s.m.
prominence dai pets o dai luvris dai mamifars, che tes maris e ven supade dai piçui, dant fûr il lat:
al scomence a bussâi il cuel, i tetui (Francesca Gregoricchio, La arme dal delit)
Sin. pipul
, cjavidiel
, cjavedin
Cfr. tetarole