taiut  /-ùt/  ta|iut  [CO]

  1. s.m. (dimin.) viôt tai
    1. in particolâr, tace di vin"Chelare, un taiut." "Blanc o neri?" (Domeni Zannier, La crete che no vai); al capitave impreteribil in paîs, a bevi il taiut e a cjantâ cuatri vilotis in fraie (Josef Cjargnel, Lis aganis)