tache3  ta|che  [CO]

  1. v.tr. viôt tacâ , in funz. di prep., par segnâ contiguitât o une serie continuedopo al jere pront par infornâ [il modon]. Fûc par une dì. Une dì daûr chê altre, une volte impiât. Par dute la stagjon: une buchinade tache la altre (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)