surîs su|rîs [AF, TS]
-
s.f.
zool.com.
non comun dai piçui roseadôrs de famee dai Muridis, in particolâr di Mus musculus:
i gjats a son il diaul des surîs e des pantianis (Luigi Gortani, Il prin gjat a Glemone);
une cjase bandonade plene di surîs (Alan Brusini, Un om dinigrât)
Var. surie
Cfr. musan , pantiane - s.f. inform. acessori dai ordenadôrs, che si pues movi a man suntun plan e che in corispondence al permet di movi il pontadôr o il cursôr e di dâ comants
- al vûl mistîr in dut e lassâur cjapâ lis surîs ai gjats
- bisugne lassâi piâ lis surîs ai gjats
- cuant che a son fats i debits, lis surîs no ju mangjin
- cuant che il gjat al mancje, lis surîs a balin
- cuant che il gjat nol è in paîs e fâs fieste la surîs
- cuant che no si sa i fats, si lasse la surîs ai gjats
- cuant che nol è a cjase il gjat, a saltin lis surîs
- cui che al nas di gjat al pie surîs
- cui che di gjat al nas al cjape surîs a scûr
- cui che di gjate al nas surîs al pie e se no 'nt pie, no je sô fie
- dulà che no son surîs nol cor il gjat
- dulà che nol è il gjat a bale la surîs
- dut chel che di gjat al nas surîs al cjape
- fûr il gjat, la surîs a bale
- l'uciel in man al frut, la surîs in bocje al gjat, lis disgraciis in man al avocat
- la istruzion no le mangjin ni lis surîs ni lis gjalinis
- lasse cjapâ lis surîs ai gjats
- lasse piâ lis surîs ai gjats
- lassii cjapâ la surîs al gjat
- no bisugne gjavâi lis surîs di bocje ai gjats
- ogni surîs e à dôs busis
- puare chê surîs che e à nome une buse
- se la gjate no je in paîs, a fâs fieste la surîs
- se la gjate no je in paîs, a fâs sagre la surîs
- sul cjast cence blave no stan surîs