stricearie /-à-/ stri|ce|a|ri|e [CO]
-
s.f.
ôr bas di une ale di cuviert:
tes corts e je la nêf vergjine sul dì e la stricearie e je blancje cuintri il cîl grîs (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. striceade , stricei
Var. strecearie , strincearie , tricearie - s.f. aghe che e gote jù dal cuviert che nol à la gorne: Eline e cjalave cun malinconie la ploie fisse che e lagrimave sui siei veris, e lis striceariis che a colavin dai cops (Franca Mainardis, A ôr dal flum)
- s.f. rie fate par tiere dal disgotâ de aghe di une ale di cuviert cence gorne
- plovi jù pes striceariis loc.v.