stricearie 
          /-à-/ 
      stri|ce|a|ri|e 
      [CO]
      
        
        - 
s.f.
ôr bas di une ale di cuviert: 
tes corts e je la nêf vergjine sul dì e la stricearie e je blancje cuintri il cîl grîs (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. striceade
, stricei
Var. strecearie
, strincearie
, tricearie
 
        
        - 
s.f.
aghe che e gote jù dal cuviert che nol à la gorne: 
Eline e cjalave cun malinconie la ploie fisse che e lagrimave sui siei veris, e lis striceariis che a colavin dai cops (Franca Mainardis, A ôr dal flum)
 
        
        - 
s.f.
rie fate par tiere dal disgotâ de aghe di une ale di cuviert cence gorne
 
        
      
    
        
           
           Polirematichis e espressions idiomatichis