sterminâ ster|mi|nâ [CO]
-
v.tr.
copâ in maniere sistematiche un grant numar di personis, bestiis o altris vivents:
i dan lis armis al popul deventât furibont. E lis benedissin cul tribul e l'incens e si fasin prometi di sterminâ i francês (Alan Brusini, Un dai pôcs);
par finîle cun chês bestiis ferocis bisugnave lâ a sterminâlis cu la sclope (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile)
Sin. disterminâ