steril
/stè-/
ste|ril
[CO]
-
adi.
che nol pues riprodusisi, che nol pues procreâ
Sin. sterp
-
adi.
(fig.)
di tiere, che no prodûs, che no da jerbis, pomis, grans, prodots bogns di mangjâ:
vastis estensions di terens sterii (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1875)
-
adi.
(fig.)
che nol da risultâts o che nol da risultâts positîfs:
jessî de cjacare sterile e de proteste di ostarie (Walter Tomada, Viers la Cunvigne dai Comuns furlans: dentri ancje Gurize. E te Basse si fâs indevant un gnûf Referendum)
-
adi.
[CO, TS]
med., biol.
che nol à, che nol trasmet, che nol permet la riproduzion di microorganisims, in particolâr di microorganisims patogjens