sofit  /-ìt/  so|fit  [AF]

  1. s.m. superficie superiôr di une stanzie o di un ambient o di un spazi plui o mancul sierâtlis primis stanziis dal plan tiere: largjis, cui sofits alts, cui barcons grancj e cui sorelûs parsore, propit a ret dal sofit parcè che al corès l'aiar (Lucio Perès, Il mâl dal mûr); a son altris moments che e starès distirade par oris sul sofà a cjalâ il sofit (AAVV, Sul florî); a viodin a vignî dal alt un riul di aghe fûr par une trombe vierte tal sofit de galarie (Pieri Menis, Lis leiendis di Buie)
    Sin. cîl