smire
smi|re
[CO]
-
s.f.
pont dulà indreçâ un tîr o une osservazion:
«E parcè no tirâur cu la sclope [aes jenis]?» «Di gnot, in chel scûr...» «Ma tu âs dit che ur lusivin i voi, e duncje tu vevis la smire» (Meni Ucel, Nemâi)
Var. mire1
Cfr. bersai
-
s.f.
capacitât, abilitât di viodi, individuâ e cjapâ un bersai:
il salvadi lu furnive lui, siôr Tin, che al ere cjaçadôr cence confront, [...] ce smire che a nol sbaliave mai, e ce cjans babios! (Ugo Masotti, Comelians di une volte)
Sin. smicje
-
s.f.
indreçament di alc che si ponte o che si bute cuintri di un bersai:
al infrontà il manaçon cuintri la spale e al cjapà la smire a dîs pas di distance dal jeur (Meni Ucel, Cjaçadôrs);
al si à parecjât cul mitra in smira (Ovidio Colussi, "Rapresalia")
Sin. smicje
-
s.f.
dispositîf che al jude a indreçâ alc, soredut une arme, cuintri di un bersai:
ancje lui si sintive te smire de MAGNUM 45 (Sergio Cecotti, Il President)
Sin. smicje
-
s.f.
(fig.)
capacitât di viodi, capî, di sielzi, di intivâ, di induvinâ e v.i.:
e tu tu pensis che al vedi capît alc, che dut ce che nus à sucedût lu vedi fat indreçâ la smire di ce caz che o vin di fâ cumò (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment)
Sin. smicje
-
s.f.
(fig.)
atenzion o indreçament de atenzion, dal interès, de volontât:
chestis critichis a àn te smire in particolâr l'euro, che in teorie al è une monede fuarte, ma in pratiche al è debil (Marc Stolf, A coventin plui Europe, plui unitât e plui diversitât)
Sin. smicje
-
s.f.
(fig.)
ce che si cîr di otignî:
il gjornâl [Ladins dal Friûl] al à simpri vude la smire di mantignî i rapuarts cun chês altris regjons ladinis des Dolomitis e dai Grisons (Ilarie Colùs, La informazion stampade)
Sin. obietîf
, smicje
, mire