singolaritât
sin|go|la|ri|tât
[CO]
-
s.f.
cundizion di ce che al è singolâr, singul, ugnul, un
Var. singularitât
-
s.f.
cualitât di ce che al è singolâr, fûr dal ordenari, unic:
[Radio Onde Furlane] no je stade une cengle di trasmission, ma dispès un propulsôr, un motôr creatîf. Cheste carateristiche e je la prime olme de sô singolaritât, de sô unicitât intal panorame culturâl e informatîf regjonâl (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
Cfr. unicitât
, individualitât
-
carateristiche singolâr, fûr dal comun o proprie di un individui:
Proudhon al pues jessi metût inte prime categorie, ma cence dismenteâ lis sôs singolaritâts (Fabian Ros, Indipendence)
Sin. peculiaritât
, carateristiche
, particolaritât