singolaritât  sin|go|la|ri|tât  [CO]

  1. s.f. cundizion di ce che al è singolâr, singul, ugnul, un
    Var. singularitât
  2. s.f. cualitât di ce che al è singolâr, fûr dal ordenari, unic[Radio Onde Furlane] no je stade une cengle di trasmission, ma dispès un propulsôr, un motôr creatîf. Cheste carateristiche e je la prime olme de sô singolaritât, de sô unicitât intal panorame culturâl e informatîf regjonâl (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
    Cfr. unicitât , individualitât
    1. carateristiche singolâr, fûr dal comun o proprie di un individuiProudhon al pues jessi metût inte prime categorie, ma cence dismenteâ lis sôs singolaritâts (Fabian Ros, Indipendence)
      Sin. peculiaritât , carateristiche , particolaritât