sfrusignât sfru|si|gnât [CO]
- p.pass., adi. viôt sfrusignâ , viôt sfrusignâsi
-
adi.
sporc o piturât di neri, soredut di cjalin:
lui al cjalave ator viers la basse e la mont cun chei voi grîs, che a parevin tant clârs su chê muse sfrusignade (Pieri Somede dai Marcs, Spacecjamin);
a carnevâl a levin ducj in mascare cu la muse sfrusignade (Alan Brusini, Come tai romançs)
Sin. frusignât , infrusignât