infrusignât  in|fru|si|gnât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt infrusignâ , viôt infrusignâsi
  2. adi. sporc di cjalincuant che te farie infrusignade un rai / l'entre clâr di soreli, a ducju doi / si slargje il cûr; il vecjo al torne a dâi / sul fiar ruan e il frut al tire i foi (Emilio Nardini, La farie)
    1. passât o piturât di pueste cul cjalin o cun altre robe nere[lis fantatis] a svoletin ator cul music dut infarinât, lis ceis infrusignadis cul cjalin de cjalderie (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    2. (fig.) caraterizât de presince di alc di neri, di scûr[...] tun stomi nût infrusignât di cuatri spelocs (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)