seriot  /-òt/  se|ri|ot  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al è avonde seri, cence ligrie, cence bon umôrsimpri compagne, salacor un tichinin ingrassade e… plui… plui… seriote, ce maniere dî… plui distudade (Laurin Zuan Nardin, Il cop)
    Sin. seri , suturni , mumiot , seriôs
    Var. sereot
  2. adi. (coloc.) avonde seri, avonde impuartant o grâf"O ai scugnût lassâ Montecatini di sburide par vie di un afâr pluitost seriot…" (Arturo Feruglio, Lis cjichis dal papà)