seriot /-òt/ se|ri|ot [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al è avonde seri, cence ligrie, cence bon umôr:
simpri compagne, salacor un tichinin ingrassade e... plui... plui... seriote, ce maniere dî... plui distudade (Laurin Zuan Nardin, Il cop)
Sin. seri , suturni , mumiot , seriôs
Var. sereot - adi. (coloc.) avonde seri, avonde impuartant o grâf: "O ai scugnût lassâ Montecatini di sburide par vie di un afâr pluitost seriot..." (Arturo Feruglio, Lis cjichis dal papà)