secandul /-à-/ se|can|dul [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al è une vore magri:
[Luisa e balave] cuntun secandul dome voi e nâs e un sbit di mostacjutis sul lavri (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
viei, secandui piel e vues, ancjemò plens di fam (Celso Macôr, Jentrade a Sacheburache)
Sin. sec