scuritât  scu|ri|tât  [CO]

  1. s.f. viôt scuretât une comparse di nuie, che vidintle di dì no si farès nissun câs, invece la gnot cui siei misteris e la sô scuritât e lis fâs cressi ad in doplis, e nus fâs viodi moscjis par cjavai (Giovanni Gortani, La teme - Une gnot intun cjastiel)