scrusup  /-ùp/  scru|sup  [CO]

  1. s.m. viôt scrosop [la strade e continue] sence incontrâ mai une vile, mai un scrusup di cjase, fossie magari une tamosse di sargjâl (Giovanni Gortani, Lant jù pe Tresemane); ma il mio scrusup, ma la mê cjase, sì, / se pûr plui puare e viele e pitinine, / je chê, ancjimò (Ercole Carletti, Borc Cjastelan)