scjavace  /-và-/  scja|va|ce  [CO]

  1. s.f. strade, stradele, o ancje troi o passaç, che si incrose cuntune strade o che si divît di une strade, soredut permetint di lâ di une cierte bande cence fâ un zîr plui lunc:  prime di rivâ al paîs tu cjatarâs une scjavace che mene al mulin (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona); a vevin viodût, a taiâ fûr, par une scjavace di Socastoie, la monture latisine dai mucs (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Var. scjavece
    Cfr. scurte , stroncje
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • no si à di tirâ flât e gloti che e va pe scjavace
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl