scjavace
/-và-/
scja|va|ce
[CO]
-
s.f.
strade, stradele, o ancje troi o passaç, che si incrose cuntune strade o che si divît di une strade, soredut permetint di lâ di une cierte bande cence fâ un zîr plui lunc:
prime di rivâ al paîs tu cjatarâs une scjavace che mene al mulin (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona);
a vevin viodût, a taiâ fûr, par une scjavace di Socastoie, la monture latisine dai mucs (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Var. scjavece
Cfr. scurte
, stroncje
Proverbis:
- no si à di tirâ flât e gloti che e va pe scjavace