scjampât scjam|pât [AF]
- 
p.pass., adi., s.m.
viôt scjampâ
: 
che e resti culì fra di nô: se a fossin oms scjampâts par no lâ in vuere, a àn fat benon a platâsi (Tarcisio Venuti, La cjase di Toni); 
al capì che i doi scjampâts a jerin lâts par la aghe. [...] Alore al fasè strissinâ vie i cjans e si invià daprûf da la aghe par cirî di tornâ a cjatâ lis olmis dai scjampâts (Roberto Ongaro, Il muc)
Sin. fuît 
- vite e stime scjampadis, no tornin sul vergon