scandai  /-ài/  scan|dai  [CO]

  1. s.m. strument tecnic di esplorazion e rilevazion
  2. s.m. ricercje ordenade par savê alc, par vê dâts o informazionsmeti adun campions tes ricercjis di marcjât e tai scandais sociologjics (Linda Picco, Ricercje su la condizion sociolenghistiche dal furlan); di diviers scandais al saltave fûr che lis dôs posizions a vevin sù par jù chei stes consens (Marc Stolf, Scozie. Al vinç il ‘No’ ma no vincin dome i unioniscj)
    Sin. ricercje , indagjin , rilevazion , scrutini
  3. s.m. (fig.) prove par capî, par cognossi une situazioncun dodis mil e cuatricent eletôrs il Moviment Popolâr Furlan nol à vinçût nuie: ma nancje nol à mai pensat di vinci. Al à fat un scandai, par viodi se, fintremai cumò, al veve lavorât dibant (Josef Marchet, Dodis mil e cuatricent)
    1. prime version, ancje provisorie, di un pinsîr, di une teorie, di un document e v.i.butâ jù cualchi judizi; magari nome un scandai di stime al ingruès, se no altri par capîsi sul discori e par podê lâ indenant cul resonament (Riedo Pup, Il scudet te sachete)