scaletîr sca|le|tîr [CO, TS]
-
s.m.
artesan specializât te preparazion di dolçs:
diviars scaletîrs àn fat ricors / cuintri mê signorie / parcè che i ai cjolts vie, / e ai screditât pes placis / di dut cuant il Friûl lis lôr fuiacis. / Àno voie di sintîlis a laudâ? / Che mes fasin cercjâ (Pieri Çorut, Il ricors)
-
buteghe li che si fasin e si vendin dolçs:
e jere stade li dal scaletîr a comprâ la fuiace (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Sin. scaletarie
-
buteghe li che si fasin e si vendin dolçs:
e jere stade li dal scaletîr a comprâ la fuiace (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)