sbrufâ sbru|fâ [CO]
-
v.intr.
soflâ fuart, soredut par riflès no controlât di protestâ, di mostrâ impazience, di ridi e v.i.:
la cubie di Fielis, invece, e il spadepurcitis a sbrufarin da ridi (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile);
Limpie e sbrufave pe sbisie di savê (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
Sin. soflâ