sîs  sîs  [FO]

  1. s.m. numar naturâl che al ven dopo dal cinc e prime dal siet e segn che al rapresente chel numaro vês fat masse i conts, cence l'ostîr! Si divît par sîs! Cheste e je la letare che Bepi al mi a scrit! (Luciano Rocco, La foghere); Siet… cinc… cinc… sîs… more… (Maria Forte, Il Bulo di Crodio)
    Var. sês
  2. adi.num., pron.num. in cuantitât di cinc unitâts plui une, ancje cun valôr sostantivât o cun sostantîf sotintindûta son almancul sîs mês che nô e altris o batìn chest cantin (Josef Marchet, Cuarde e savon); chest cont […] al convinç Casanova a passâ la Sierade te sô cjase a Spesse di Caprive, a sîs miis di Gurize (Pierluigi Visintin, Friûl e furlans te Histoire de ma vie di Giacomo Casanova); si covin su la spuinde in face, rezint la cuarde e spietant che l'ultin dai sîs […] al jentri intal flum e al traviersi ancje lui (Ivano Urli, Storie di Min)
    1. adi.num., s.m. ancje cun valôr di ordenâl o identificatîf intune serie o intune categoriealtris articui basilârs [de costituzion], come il sîs, chel des minorancis, ancjemò tal mont de lune come aplicazion (Antoni Beline, Storie e storiis)
      Sin. sest
  3. s.m., s.m.pl. seste zornade dal mêso podarìn pensâ di tornâ a jevâ il cjâf dopo une bote di chês che o vin cjapadis ai sîs di Mai di chest an, però o vin bisugne di sintîsi simpri plui di jessi un popul cuntune muse clare (Francesc Placerean, Il Friûl taramotât al à bisugne di ducj, ma al à di aministrâsi di bessôl)
    1. sest an di un secul
  4. s.f.pl. seste ore daspò de miezegnotcori a durmî che doman si à di jevâsi a sîs (AAVV, Sul florî)
    Sin. sîs a buinore , sîs a matine , sîs di matine
    1. seste ore dopo di misdìla ultime coriere e partive di Tuieç aes sîs (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
      Sin. sîs dopodimisì , sîs di sere , sîs sore sere , sîs sot sere
  5. s.m. judizi scolastic che al rispuint a la suficienceil secont bilietut [di une pene regalade dai scuelârs]: "Cu la sperance che cheste pene e scrivi i numars dal sîs insù!" (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
  6. s.m. cjarte di zûc contrassegnade di un numar sîs o cun sîs elementsLussie e veve pescjât la briscule (un sîs di bastons) ma e veve ancje un sîs di spadis in man (Raffaele Serafini, L'as ti cope)
Proverbis:
  • cui che al à buine voie di lavorâ, al è plui siôr di cui che al à sîs cjamps di arâ
  • cui che al mangje in pîts al mangje par sîs, cui che al mangje in sente al mangje par trente
  • cun chel che a mangjin cinc, a mangjin sîs
  • dulà che a stan cinc a stan ancje sîs
  • i sîs ultins dîs dal an e i sîs prins a palesin i mês
  • Sante Catarine o sîs o siet co vigne, spietimi a Sant Tomât che o vignarai cul cjar cjamât