roseton /-òn/ ro|se|ton [CO]
-
s.m.
rose grande, soredut tant che motîf decoratîf:
un gaban colôr pantiane, / rapeçât, plen di tacons... / intai pîts un pâr di çocui / e la cane a rosetons (Zaneto, L'avâr)
Sin. floron -
s.m.
[TS]
arch.
grant barcon taront, in gjenar cun struture radiâl e cun ramadis decoradis, pal solit tes façadis des glesiis:
un biel roseton cuntun preseât trafôr e dentri une piçule Madonute cul Frutin (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)
Sin. roson