rivelâ
ri|ve|lâ
[CO]
-
v.tr.
fâ viodi, savê, cognossi alc che prime no si viodeve, saveve, cognosseve:
no si decideve a rivelâ il so segret (Zuan Lurinçon, La Madalene);
tacâts te fin dai agns ‘80 i sgjâfs a àn rivelât di fat un insediament fortificât cun diviersis fasis di frecuentazion che a van dal Eneolitic (3000 cirche prin di Crist) fin ae Alte Ete di Mieç (Venusia Dominici, Giovanni Filippo Rosset, L'insediament fortificât dal "Cuel des Maseriis")
Cfr. pandi
, displatâ
, scuvierzi
Proverbis:
- i misteris di Diu, i segrets dai sovrans e la malizie dai vilans nissun nol è rivât ancjemò a rivelâ