rilançâ
ri|lan|çâ
[CO]
-
v.tr.
butâ, lançâ alc inte direzion che al ven:
la partide e scomence cuntun sgrisul pe Inter, cun Bastoni che al rilance mâl un balon che al bat su Lasagna e par pôc e nol sblefe Handanovic (Marc Stolf, Udinese - Inter 0-0)
Sin. ributâ
, butâ indaûr
, lançâ indaûr
-
v.tr.
(fig.)
dâ un gnûf impluls, cirî di fâ rivâ gnove fuarce, di fâ vê gnûf sucès e v.i.:
rilançâ il progjet des dôs provinciis autonomis dal Friûl e di Triest (David Zanirato, I trê scufiots: NO ai referendum di bande de Regjon);
riformâ in profonditât la aministrazion regjonâl e rilançâ la economie (Roberto Pensa, «Decentrâ e je cuistion di sorevivence»)
-
v.tr.
intune aste publiche o tal zûc di azart, ufrî plui bêçs
Cfr. butâ sù